INDICÁȚIE, indicații, s. f. Îndrumare, lămurire, recomandare; indiciu, informație. [Var.: indicațiúne s. f.] – Din fr. indication, lat. indicatio, -onis. Vezi definitia »

STIPULÁȚIE s.n. Stipulare, prevedere, clauză introdusă într-un contract. [Gen. -iei, var. stipulațiune s.f. / cf. fr. stipulation, lat. stipulatio]. Vezi definitia »

DECÚRIE s.f. 1. Subunitate în armata romană, formată din zece soldați. 2. (La romani) Conducere formată din zece persoane. [Gen. -iei. / < lat. decuria]. Vezi definitia »

CÂMPÍE, câmpii, s. f. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; șes, câmp. – Câmp + suf. -ie. Vezi definitia »

SITOFOBÍE, sitofobii, s. f. Stare patologică care constă în frica de mâncare și care apare în unele boli mintale. [Var.: sitiofobíe s. f. ] – După fr. sitiophobie. Vezi definitia »