PROPÓRȚIE s. f. 1. raport între părțile unui întreg și între acestea și întreg; raport stabilit între lucruri comparabile. 2. (pl.) dimensiune, amploare, mărime. ♦ a lua ĩi = a) a se dezvolta, a crește foarte mult; b) (fam.) a se îngrășa. 3. (mat.) egalitate între două rapoarte, având patru elemente constitutive. (< fr. proportion, lat. proportio) Vezi definitia »

PSIHIATRÍE s. f. Disciplină medicală care se ocupă cu studiul bolilor psihice. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. psychiatrie. Vezi definitia »

MALADÍE s. f. boală. ♦ ~ mitrală = boală de inimă care afectează valvula dintre atriul și ventricului stâng; ~ albastră = cianoză. (< fr. maladie) Vezi definitia »

ADÓPȚIE, adopții, s. f. Faptul de a adopta (1); înfiere. [Var.: adopțiúne s. f.] – Fr. adoption (lat. lit. adoptio, -onis). Vezi definitia »

CACOLALÍE s. f. limbaj agramat, neintiligibil, plin de cacofonii. (< fr. cacolalie) Vezi definitia »