SALIÉNI s.m. pl. (Ant.) Colegiu de 12 preoți ai cultului zeului Marte, păstrători ai scuturilor sacre și conducători ai dansurilor războinice la sărbătoarea acestuia; salii. (din fr. saliens, lat. salii) Vezi definitia »

ANI, vechi oraș (azi în ruine) în Turcia, Capitala Armeniei în timpul dinastiei Bagratizilor (sec. 9-11). Ruine a c. 120 biserici (sec. 5-14). Vezi definitia »

RANI- elem. „broască”. (< it., engl. rani-, cf. lat. rana) Vezi definitia »

OSTENÍ, ostenesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Intranz. A-și pierde puterile din cauza unui efort; a obosi. 2. Refl., Intranz. A depune eforturi, a se strădui, a se trudi. ♦ Tranz. A supune la un efort; a obosi pe cineva. 3. Refl., Intranz. A obosi umblând, mergând; p. ext. a merge, a se duce undeva sau la cineva. – Din sl. ustanon, bg. ustan'a, rus. ustat'. Vezi definitia »

TELEOSTEÉNI s. m. pl. subclasă de pești cu coloana vertebrală și craniul complet osoase, corpul acoperit cu solzi osoși și coada heterocercă: crapul. (< fr. téléostéens) Vezi definitia »