TIREGHÍE s. f. v. tirighie. Vezi definitia »

ISPRĂVÉNIE, isprăvenii, s. f. (Pop.) Terminare, încheiere, sfârșit. – Din isprăvi + suf. -enie. Vezi definitia »

DISCÍZIE s. f. secționare. ◊ (med.) incizie a capsulei cristalinului în operația de cataractă. (< fr. discission, lat. discissio) Vezi definitia »

IRITÁȚIE s.f. 1. Enervare, izbucnire de mânie; iritare. 2. Excitare anormală, inflamație a unui organ. [Gen. -iei, var. iritațiune s.f. / cf. fr. irritation, lat. irritatio]. Vezi definitia »

MEROTOMÍE s.f. Secționarea chirurgicală a unei celule vii. [Gen. -iei. / < fr. mérotomie]. Vezi definitia »