NEMȚÍE s. f. 1. (Reg.; în construcții prepoziționale) Limba germană. 2. (Rar) Nemțime. – Neamț + suf. -ie. Vezi definitia »

CONTEMPERÁȚIE, contemperații, s. f. Impuls presupus a-și avea originea în grația divină și care constă în înclinarea voinței către săvârșirea unui fapt, fără a-l determina însă. – Din fr. contempération, lat. contemperatio. Vezi definitia »

notăríe s.f. (înv.) 1. funcția notarului. 2. notariat. Vezi definitia »

NEURANEMÍE s.f. Anemie a centrilor nervoși. [Var. (după alte surse) neuroanemie, gen. -iei. / < fr. neuranémie, cf. gr. neuron – nerv, anemia – slăbiciune]. Vezi definitia »

CAPILAROSCOPÍE s. f. metodă de observație a circulației capilare. (< fr. capillaroscopie) Vezi definitia »