Definita cuvantului contemperație
CONTEMPERÁȚIE, contemperații, s. f. Impuls presupus a-și avea originea în grația divină și care constă în înclinarea voinței către săvârșirea unui fapt, fără a-l determina însă. – Din fr. contempération, lat. contemperatio.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu contemperație
SINDESMOPEXÍE s. f. operație pentru remedierea rupturii unui ligament. (< fr. syndesmopexie) Vezi definitia »
SINERGÍE s.f. Acțiune simultană, îndreptată în același sens, a mai multor organe sau a mai multor agenți. [Gen. -iei / < fr. synergie, cf. gr. syn – cu, ergon – acțiune]. Vezi definitia »
ARHIERÍE, arhierii, s. f. 1. Rangul de arhiereu. 2. Eparhie condusă de un arhiereu. 3. Reședință a unui arhiereu. [Pr.: -hi-e-] – Ngr. arhieria. Vezi definitia »
MÍSIE s. f. v. misiune. Vezi definitia »
ANOSMÍE s. f. diminuare, lipsă a sensibilității olfactive. (< fr. anosmie) Vezi definitia »