ZIRCÓNIU s. n. Element chimic, metal de culoare cenușie, intermediar între siliciu și aluminiu, care se întrebuințează la fabricarea recipientelor rezistente la temperaturi înalte, a unor oțeluri speciale etc. – Din fr. zirconium. Vezi definitia »

curugíu (-íi), s. m. – Invalid. Tc. koruci (Șeineanu, III, 43). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

REZÍDIU s. n. v. reziduu. Vezi definitia »

AUXÍLIU s.n. (Latinism) Ajutor; leac. [Pron. -liu. / < lat. auxilium]. Vezi definitia »

BALACIU, com. în jud. Ialomița; 3.704 loc. (1991). Vezi definitia »