PREDICÁȚIE, predicații, s. f. Faptul de a enunța ceva despre un anumit lucru; enunț care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa. [Var.: predicațiúne s. f.] – Din lat. praedicatio, -onis, fr. prédication. Vezi definitia »

HIPONASTÍE s. f. creștere mai rapidă a suprafeței dorsale a unui organ vegetal plat (frunză, petală) decât a celei ventrale, care devine concavă. (< fr. hyponastie) Vezi definitia »

ZĂDĂRNICÍE, zădărnicii, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este zadarnic; lucru inutil, fără rost; deșertăciune, inutilitate. 2. (Înv.) Ambiție nemăsurată, vanitate, trufie, îngâmfare. – Zadarnic + suf. -ie. Vezi definitia »

RETRANSMÍSIE s. f. retransmitere a unei emisiuni radiofonice primite de un post de la un alt post emițător. (< fr. retransmission) Vezi definitia »

SOMNOROȘÍE s. f. (Rar) Somnolență. – Somnoros + suf. -ie. Vezi definitia »