EPÍSCOP¹ (EPISCÓP), episcopi, s. m. Grad înalt în ierarhia bisericească creștină, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului; persoană care are acest grad (și conduce o eparhie). – Din ngr. epískopos, lat. episcopus. Vezi definitia »

HIPOMETRÓP, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de hipometropie. (< fr. hypométrope) Vezi definitia »

șop interj. – Indică ideea de șușoteală. Creație expresivă, se folosește mai ales în forma șopa-șopa, uneori și șopîc(-șopîc). – Der. șopăi (var. șopoi, șopocăi, șopăcăi), vb. (a șușoti); șopăit (var. șopocăit), s. n. (șușotit); șopăială (var. șopîcăială), s. f. (șușotit); șopîrcăi, vb. (Mold., a fraieri, a linguși); șopîrcăială, s. f. (lingușeală); șopoti, vb. (a șușoti), probabil contaminat cu sl. šiputati, slov. šepetati, rut. šepotaty, šopotity, bg. šupotja, deși unele din aceste forme ar putea proveni din rom.; șopot, s. n. (susur, murmur), mr. șoput „șiroi”, megl. șopit, cf. sl. šapŭtŭ, šopotŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 387; Tiktin; Rosetti, III, 52), bg. šepot, sb. šopot; șipot, s. n. (șovoi, izvor), var. de la cuvîntul anterior; șopti, vb. (a șușoti, a murmura), var. de la șopoti care se întilnește cu sl. šop(s)ti „a sufla în flaut”, sb. šaptati „a șușoti”, rus. šeptati; șoaptă, s. f. (murmur), deverbal; șopteală, s. f. (șușoteală); șoptit, s. n. (murmur); șoptitor, adj. (murmurător); șoroboti, vb. (Mold., a șușoti), de la șopoti, cu r infix (după Scriban, legat de rus. šorošiti „a gîfîi”); șoroboteală, s. f. (șușotit). Vezi definitia »

PNEUMOTRÓP, -Ă, pneumotropi, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre microorganisme) Care manifestă o afinitate specială pentru țesutul pulmonar. 2. S. m. Virus care provoacă leziuni în aparatul respirator, la oameni și la animale. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumotrope. Vezi definitia »

ANEMOSCÓP s.n. Instrument indicator al direcției vântului. [< fr. anémoscope, cf. gr. anemos – vânt, skopein – a privi]. Vezi definitia »