DEPOZÍȚIE, depoziții, s. f. Declarație a unui martor în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală cu privire la fapte ce-i sunt cunoscute prin propriile-i simțuri (văz, auz) și de natură să aducă lămuriri în pricina respectivă; mărturie. [Var.: depozițiúne s. f.] – Din fr. déposition, lat. depositio, -onis. Vezi definitia »

trușíe, trușíi, s.f. (reg.) 1. murătură. 2. magiun. 3. putină; vas (pentru lapte). Vezi definitia »

BIJUTERÍE s. f. 1. obiect de podoabă; giuvaer. ◊ (fig.) lucru elegant și de mare preț. 2. magazin, atelier de bijuterii. (< fr. bijouterie) Vezi definitia »

NATURALIZÁȚIE s. f. naturalizare. (< fr. naturalisation) Vezi definitia »

INTRÚZIE s.f. v. intruziune. Vezi definitia »