ÓPTIC, -Ă I. adj. referitor la ochi, la vedere; folosit în optică; o centru ~ = punct pe axa unei lentile către care tind punctele ei principale și nodale și prin care poate trece o rază de lumină nedeviată; nerv ~ = nerv care transmite impresiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. ◊ (adv.) substanță ~ activă = substanță care își rotește planul de polarizare când este străbătută de lumină polarizată liniar. II. s. f. 1. ramură a fizicii care studiază lumina și fenomenele luminoase și vizuale. ♦ ~ electronică = domeniu al electronicii care studiază mișcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic. 2. (fig.) mod personal de a vedea și interpreta faptele și fenomenele; punct de vedere, opinie. (< fr. optique, lat. opticus, gr. optikos, /II/ Optik) Vezi definitia »

EUTÉCTIC, -Ă adj., s. n. (amestec chimic) care se topește sau se solidifică la o temperatură constantă, inferioară punctului de topire a fiecăruia din constituenți. (< fr. eutectique) Vezi definitia »

ALOTRÓPIC, -Ă adj. care prezintă alotropie. (< fr. alotropique) Vezi definitia »

CATÓPTRIC, -Ă adj. Referitor la reflexia luminii. [< fr. catoptrique]. Vezi definitia »

COPROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la coprologie sau la fecale. [< fr. coprologique]. Vezi definitia »