deconcertánt (livr.) adj. m., pl. deconcertánți; f. deconcertántă, pl. deconcertánte Vezi definitia »

ITALIENIZÁNT, -Ă adj. Care urmărește italienizarea limbii. [Pron. -li-e-. / cf. it. italianeggiante, fr. italianisant]. Vezi definitia »

PLEDÁNT, -Ă, pledanți, -te, adj. Care pledează o cauză în fața unei instanțe judecătorești. ◊ Avocat pledant = avocat care are dreptul să susțină o cauză în fața unei instanțe judecătorești, în schimbul unui onorariu. – Din fr. plaidant. Vezi definitia »

DIAMÁNT s. n. 1. varietate de carbon pur, cristalizat, incolor și transparent, cu luciri puternice; cel mai dur dintre toate mineralele, folosit ca piatră prețioasă, ca abraziv etc. 2. unealtă formată dintr-o bucățică de diamant (1) fixată pe un suport cu mâner, care se folosește la tăiatul sticlei. ◊ linguriță de metal cu suprafața exterioară acoperită cu țăndări fine de diamant (1), folosită în dentistică. 3. cel mai mic corp de literă de tipar. 4. extremitatea inferioară a fusului unei ancore. (< fr. diamant, /3/ germ. Diamant) Vezi definitia »

EVANESCÉNT, -Ă, evanescenți, -te, adj. (Rar) Care se pierde, care dispare treptat. – Din fr. évanescent. Vezi definitia »