FLORÍU, -ÍE, florii, adj. 1. (Rar) Plin de flori; înflorit. 2. (Pop.; despre animale) Cu pete albe. – Floare + suf. -iu. Vezi definitia »

BISTURÍU, bisturie, s. n. Cuțitaș special folosit în operațiile chirurgicale. – Fr. bistouri. Vezi definitia »

CONDOMÍNIU s.n. Drept de suveranitate exercitat în comun de două sau de mai multe puteri asupra aceluiași teritoriu. [Pron. -niu, var. condominium s.n. / < fr. condominium, it. condominio, cf. lat. cum – cu, dominium – suveranitate]. Vezi definitia »

COLÉGIU s.n. 1. (Ant.) Grup (de cel puțin trei persoane) însărcinat cu o anumită funcție publică. ♦ Grup care formează organul de conducere și de îndrumare al unui periodic, al unei lucrări, cărți etc., al unei instituții etc. 2. Corp sau asociație a unor persoane care au aceeași profesiune sau aceeași demnitate. 3. Categorie electorală care îngloba, în trecut, cetățenii cu aceeași avere sau de același rang social. 4. Instituție de învățământ public asemănătoare liceului, cu o organizare specială. [Pron. -giu. / < fr. collége, cf. it. collegio < lat. collegium – confrerie, tovărășie]. Vezi definitia »

ONDULATÓRIU, -IE adj. Care se propagă în formă de unde. [Pron. -riu. / cf. fr. ondulatoire, it. ondulatorio]. Vezi definitia »