TURLULÍU, -ÍE, turlulii, adj. (Rar) Zăpăcit; țicnit, nebun. Vezi definitia »

NOVATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Referitor la novație. [< fr. novatoire]. Vezi definitia »

DROMATÉRIU s.m. Animal fosil având caractere foarte accentuate de reptilă și unele caractere de mamifer. [Pron. -riu. / < fr. dromathérium, cf. gr. dromas – agil, therion – animal]. Vezi definitia »

STRÓNȚIU s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, maleabil și ductil, asemănător cu calciul, ale cărui săruri sunt întrebuințate în pirotehnie, în fizica nucleară și în medicină. – Din fr. strontium, germ. Strontium. Vezi definitia »

ANTÓDIU s.n. Calatidiu. [< fr. anthode]. Vezi definitia »