ANOMALÍE s.f. Stare a celui anormal; abatere de la o regulă, de la o normă. ♦ Defect grav, meteahnă, beteșug. [Gen. -iei. / cf. fr. anomalie, it. anomalia, lat., gr. anomalia]. Vezi definitia »

ERUCTÁȚIE s.f. Eliminare de gaze sau de mici cantități de suc gastric prin esofag și cavitatea bucală; râgâială, râgâit. [Gen. -iei, var. eructațiune s.f. / < fr. éructation, cf. lat. eructatio]. Vezi definitia »

PROTÉCȚIE, protecții, s. f. 1. Faptul de a proteja, de a ocroti, de a apăra; ansamblu de măsuri care protejează; persoană, instituție etc. care protejează; dispozitiv, sistem tehnic etc. care servește la protejare. ◊ Protecția muncii = ansamblu de măsuri luate pentru ocrotirea vieții și a sănătății celor ce muncesc, pentru asigurarea desfășurării muncii în condițiile cele mai bune. ◊ Loc. adj. De protecție = protector. ♦ Sprijin, ajutor dat cuiva de o persoană influentă pentru obținerea unui avantaj; p. ext. persoană care acordă acest sprijin. 2. (Înv.) Protectorat. – Din lat. protectio, -onis, fr. protection. Vezi definitia »

TRAGICOMEDÍE s. f. 1. operă dramatică în care elementele tragice se îmbină cu incidente comice, având un deznodământ fericit. 2. (fig.) întâmplare care prezintă un amestec de elemente serioase și hazlii. (< fr. tragi-comédie, lat. tragicomoedia) Vezi definitia »

TELEFONOMETRÍE s. f. determinare a calității transmisiunilor telefonice prin logatomi emiși de unul dintre posturile telefonice. (< fr. téléphonométrie) Vezi definitia »