DROMÓN s. n. 1. navă bizantină de transport, cu vele și rame sprijinite direct pe bordaj. 2. navă medievală de război, cu rame. (< it. dromone, fr., gr. dromon) Vezi definitia »

BARBITÓN s. n. instrument muzical asemănător cu lira, la vechii greci. (< fr., lat., gr. barbiton) Vezi definitia »

DÉMON s.m. 1. (Ant.) Geniu căruia i se atribuie puterea de a stârni dorințe, pasiuni. 2. Diavol, drac. ♦ (Fig.) Om rău. // (În forma demono-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) diavol”, „demonic”. [Cf. fr. daimon – ființă supranaturală, geniu]. Vezi definitia »

CRIOTRÓN s. n. dispozitiv electronic care folosește proprietățile de supraconductibilitate ale unor metale la temperaturi foarte joase. (< fr. cryotron) Vezi definitia »

DIAPAZÓN, diapazoane, s. n. 1. Mic instrument acustic format dintr-o bară de oțel în formă de U, care vibrează la lovire, emițând de obicei nota muzicală „la” și servind la acordarea instrumentelor muzicale sau la indicarea tonului pentru un ansamblu coral. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) la același diapazon cu cineva = a se afla în aceeași dispoziție, în aceeași stare sufletească cu cineva; a fi (sau a se pune) de acord cu cineva. 2. (Adesea fig.) Totalitatea sunetelor pe care le poate produce vocea omenească sau un instrument muzical, de la sunetul cel mai jos până la cel mai înalt; întindere, registru. [Pr.: di-a-] – Din fr. diapason. Vezi definitia »