OLONOMÍE s.f. Proprietate a unui sistem de puncte materiale sau de corpuri rigide de a avea legături olonome. [Gen. -iei. / < fr. holonomie]. Vezi definitia »

SINOVÍE s. f. Lichid seros, transparent, de culoare galbenă, secretat de membranele situate în cavitatea articulațiilor cu scopul de a înlesni alunecarea oaselor unele peste altele. – Din fr. synovie. Vezi definitia »

IMPÚLSIE, impulsii, s.f. 1. Tendință, pornire spontană, involuntară, adesea cu caracter imperios, provocată de un factor psihologic, emoțional. 2. Mișcare imprimată unui corp de o forță exterioară. 3. Impuls (3). [Var.: (rar) impulsiúne, -i s.f.] – Din fr. impulsion, lat. impulsio, -onis. Vezi definitia »

MIRÓDIE, mirodii, s. f. (Înv.) Mirodenie. [Pr.: -di-e] – Din bg. mirodija. Vezi definitia »

FOTOCROMOXILOGRAFÍE s. f. procedeu de reproducere în culori cu clișee gravate în lemn; stampă obținută prin acest procedeu. (< fr. photochromoxylographie) Vezi definitia »