FRÚNTE, frunți, s. f. 1. (La oameni) Partea superioară a feței, formată din osul frontal, cuprinsă între sprâncene și păr și mărginită lateral de tâmple; (la animale) partea dinainte a capului, imediat deasupra ochilor. 2. Cap; față, chip. 3. Fig. (Adesea articulat) Tot ce e mai bun, mai ales, mai de seamă, ceea ce e de calitate superioară; persoană care se distinge, care se relevă primul (dintre alții). ◊ Loc. adv. În frunte sau (loc. prep.) în fruntea cuiva (sau a ceva) = în față, înainte (față de cineva sau de ceva); fig. în locul întâi, de cinste, de conducere. ♦ Lichid obținut la începutul unei distilări fracționate. – Lat. frons, -ntis. Vezi definitia »

VOLUMINOZITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este voluminos. (< engl. voluminosity) Vezi definitia »

CRISTALINITÁTE s.f. Grad de cristalizare al unei roci eruptive. [Cf. it. cristallinità]. Vezi definitia »

INELUCTABILITÁTE s. f. faptul de a fi ineluctabil. (< fr. inéluctabilité) Vezi definitia »

este un organ care poti sa faci sex Vezi definitia »