RECURÉNȚĂ s.f. Caracterul a ceea ce este recurent; repetiție, revenire. ◊ (Log.) Demonstrație prin recurență = demonstrație prin inducție completă, putând enumera toate cazurile cuprinse în clasa despre care se conchide. [Cf. fr. récurrence]. Vezi definitia »

TRONCATÚRĂ s. f. înlocuire într-un cristal a unei muchii cu o fațetă. (< fr. troncature) Vezi definitia »

LUCIFERÍNĂ s.f. Substanță fotogenă secretată de licurici. [< fr. luciférine, cf. lat. lux – lumină, ferre – a purta]. Vezi definitia »

cârlébă, cârlébe, s.f. (reg.) oaie cu coarnele răsucite. Vezi definitia »

piteálă, pitéli, s.f. (înv.) pitire. Vezi definitia »