vícă (-ci), s. f. – Măsură de capacitate pentru cereale, egală cu 20 de ocale, în Trans. Mag. véka (Cihac, II, 538; Gáldi, Dict., 168). Vezi definitia »

ISTORIOÁRĂ, istorioare, s. f. Scurtă povestire distractivă, moralizatoare, de obicei pentru copii. [Pr.: -ri-oa-] – Istorie + suf. -ioară. Vezi definitia »

pietruiálă s.f. (reg.) parte de zidărie care alcătuiește temelia casei și pe care se pun tălpile. Vezi definitia »

-ÁZĂ I. suf. „enzimă”. II. elem. (med.) „stare”, „situație”, „condiție”. (< fr. -ase, cf. gr. -iasus) Vezi definitia »

stejărícă s.f. (reg.) 1. stejar pufos. 2. (reg.; în forma: stejerică) stejăret, stejerărie, stejăriș, stejăriște, stejărie, stejărime. Vezi definitia »