ARȘÍN, arșini, s. m. Veche unitate de măsură pentru lungime, egală cu 0,711 m. – Din rus. arșin. Vezi definitia »

SÂMBOVÍN s. m. v. sâmbovină. Vezi definitia »

ASTATIN (după fr. {i}; {s} gr. astatos „instabil”) s. n. Element chimic radioactiv din familia halogenilor (At.; nr. at. 85, m. at. 210). A fost descoperit pe cale artificială în 1940 de D.R. Corson, K.R. Mackenzie și E. Segrè. Liniile spectrale ale elementului au fost identificate (1939) în produsele de dezintegrare ale radonului de H. Hulubei. Vezi definitia »

ALCUIN [ælcuin], (ALBINUS FLACCUS) (c. 735-804), învățat anglo-saxon. Teolog, profesor la școala palatină din Aix-la Chapelle, colaborator al lui Carol cel Mare în domeniul culturii și promotor al „renașterii carolingiene”. Vezi definitia »

DIVÍN, -Ă adj. 1. dumnezeiesc; de la zei. ◊ făcut pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. (fig.) minunat, splendid, încântător. (< fr. divin, lat. divinus) Vezi definitia »