VORBUȘOÁRĂ, vorbușoare, s. f. (Pop.) Vorbuliță. – Vorbă + suf. -ușoară. Vezi definitia »

VIÓLĂ¹ s.f. Instrument muzical cu coarde și arcuș, ceva mai mare decât vioara și având un timbru mai grav. [Pron. vi-o-. / < fr. viole, it. viola < prov. viola]. Vezi definitia »

MANICHIÚRĂ s.f. Îngrijire a mâinilor și mai ales a unghiilor de la mâini prin curățirea (și lăcuirea) lor. [Pron. -chiu-. / < fr. manucure, cf. lat. manus – mână, cura – îngrijire]. Vezi definitia »

ușcheală I. interj. pleacă!, valea!, roiu’!. II. s. f. pl. ușcheli plecare; fugă, retragere precipitată. Vezi definitia »

MAXÍLĂ s.f. 1. Os al feței. 2. Piesă chitinoasă din armătura bucală a insectelor, așezată deasupra buzei inferioare. [< lat. maxilla]. Vezi definitia »