organism autonom Vezi definitia »

STOICÍSM s. n. 1. Curent filozofic în Grecia și Roma antică, care conținea elemente materialiste în ceea ce privește problema cunoașterii și care în domeniul eticii susținea că oamenii trebuie să trăiască potrivit rațiunii, să renunțe la pasiuni și la plăceri, să considere virtutea ca singurul bun adevărat și să se dovedescă neclintiți în fața vicisitudinilor vieții. 2. Tărie, fermitate morală în încercările vieții. [Pr.: stoj-] – Din fr. stoïcisme. Vezi definitia »

PLEOMORFÍSM s.n. 1. Polimorfism. 2. Concepție care susține variabilitatea morfologiei bacteriilor. [Pron. ple-o-. / < fr. pléomorphisme, cf. gr. pleon – numeros, morphe – formă]. Vezi definitia »

IDEALÍSM s. n. 1. Orientare în filozofie, opusă materialismului, care consideră spiritul, conștiința, gândirea ca factor primordial, iar materia, natura, existența ca factor secund, derivat. ◊ Idealism obiectiv = idealism care concepe factorul spiritual pus la baza existenței ca o realitate de sine stătătoare, independentă de conștiința individuală. Idealism subiectiv = idealism care identifică spiritul cu conștiința individuală, negând existența independentă de aceasta a realității materiale. Idealism absolut = idealism care admite identitatea spirituală cu realitatea obiectivă. 2. (Rar) Caracterul omului idealist (2). [Pr.: -de-a-] – Din fr. idéalisme. Vezi definitia »

OWENÍSM O-UE-/ s. n. doctrină socială utopistă care, criticând societatea capitalistă în numele „rațiunii”, preconiza crearea unei „lumi noi”, întemeiată pe proprietatea obștească și menită să asigure dezvoltarea armonioasă a tuturor membrilor ei. (< fr. owénisme) Vezi definitia »