FOIÁLĂ, foieli, s. f. Faptul de a (se) foi²; mișcare de colo până colo; forfotă, foire; forfoteală. [Pr.: fo-ia-lă] – Foi² + suf. -eală. Vezi definitia »

BARÁCĂ s.f. Construcție provizorie de scânduri, servind ca locuință, magazie etc. [Pl. barăci, bărăci. / < fr. baraque, cf. it. baracca]. Vezi definitia »

OSTIÓLĂ, ostiole, s. f. (Bot.) Orificiu în țesuturile epidermice ale plantelor care permite efectuarea schimburilor de gaze dintre spațiile intercelulare din frunze sau din tulpinile verzi și atmosferă. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. ostiole, lat. ostiolum. Vezi definitia »

HEMÍNĂ s.f. (Chim.) Substanță formată din hem prin transformarea fierului bivalent în fier trivalent. [< fr. hémine, cf. gr. haima – sânge]. Vezi definitia »

HÍRTĂ, hirte, s. f. (Reg.) Unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu un sfert de pogon. – Din germ. Viertel. Vezi definitia »