scutelnicíe, scutelnicíi, s.f. (înv.) starea scutelnicului (a țăranului scutit de plata birului domnesc). Vezi definitia »

OBLIGÁȚIE s. f. 1. datorie; angajament, îndatorire. 2. (jur.) act prin care cineva se obligă ori este obligat să plătească o sumă sau să (nu) facă un anumit lucru. 3. (în forma obligațiune) hârtie de valoare care conferă posesorului ei calitatea de creditor față de instituția emitentă. (< fr. obligation, lat. obligatio) Vezi definitia »

CAMPTOCORMÍE s.f. (Med.) Sindrom caracterizat prin încovoierea spatelui ca urmare a unei contracturi. Vezi definitia »

RENOVÁȚIE s.f. Renovare. [Gen. -iei, var. renovațiune s.f. / cf. lat. renovatio, fr. rénovation]. Vezi definitia »

CRISPÁȚIE s.f. Crispare. [Gen. -iei. / < fr. crispation]. Vezi definitia »