CICATRÍCULĂ s. f. 1. cicatrice mică. 2. disc mic care închide nucleul femel al oului. 3. cicatrice pe tulpină sau pe ramură la locul de desprindere a pețiolului. (< fr. cicatricula) Vezi definitia »

țándără (țắndări), s. f. – Așchie, bucățică. – Var. Mold. țandură, Banat țandră și der. Origine incertă. Probabil e vorba de o formație expresivă, ca fleandură; în acest caz, ar fi un simplu dublet al lui țundră, țoandră „bucată”. Se consideră der. din slov. condra sau mag. candra, cond(o)ra (Cihac, II, 429; Tiktin); dar aceste cuvinte ar putea proveni din rom., cum în mod precis provin din rut. cyndra (Candrea, Elemente, 409), și ngr. σιόντρα (Meyer, Neugr. St., II, 78). Der. din săs. Zander ‹ germ. Zunder „meșă” (Lacea, Dacor., III, 709; Scriban) este improbabilă. Der. țăndări, vb. (a face să sară țăndări); țăndărică, s. f. (așchie; s. m., Pinochio, personaj celebru al lui C. Collodi); țăndăros, adj. (cu țăndări; iritabil, sensibil). Vezi definitia »

BEȘICÚȚĂ s. f. v. bășicuță. Vezi definitia »

IMUNOGENÉTICĂ s.f. Disciplină medicală care are la bază interpretarea și explicarea fenomenelor imunologice în lumina geneticii moleculare și clasice. [Gen. -cii. / cf. engl. immunogenetics]. Vezi definitia »

nelepcúță, nelepcúțe, s.f. (reg.) nelepcea (v.). Vezi definitia »