INSTRUMENTÁL, -Ă, instrumentali, -e, adj. 1. Făcut, executat cu ajutorul instrumentelor. 2. (Gram.; în sintagma) Complement circumstanțial instrumental = complement circumstanțial care arată mijlocul prin care se realizează o acțiune. – Din fr. instrumental. Vezi definitia »

SUPRASENZORIÁL, -Ă adj. care poate fi cunoscut prin rațiune. (< supra¹- + senzorial) Vezi definitia »

SEPTENTRIONÁL, -Ă adj. Nordic. [Pron. -tri-o-. / cf. fr. septentrional, lat. septentrionalis]. Vezi definitia »

GERUNZIÁL, -Ă, gerunziali, -e, adj. Care este construit cu gerunziul; care conține un gerunziu. [Pr.: -zi-al] – Gerunziu + suf. -al. Vezi definitia »

ORTOGONÁL, -Ă adj. care formează unghiuri drepte. ♦ proiecție ~ă = proiecție prin ducerea de perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiecție. ◊ (despre curbe, suprafețe) care se întretaie astfel încât tangentele lor în punctul de intersecție să fie perpendiculare; (despre funcții) cu produs scalar nul. (< fr. orthogonal) Vezi definitia »