ONOMATOPÉE, onomatopee, s. f. Cuvânt care, prin elementele lui sonore, imită sunete, zgomote etc. din natură; cuvânt imitativ. [Pr.: -pe-e. – Pl. și onomatopei] – Din fr. onomatopée. Vezi definitia »

APNÉE s. f. oprire temporară a respirației. (< fr. apnée) Vezi definitia »

PROPILÉE s.f.pl. (Ist.) Celebrul portic al Acropolei din Atena antică. ♦ (P. ext.) Colonadă (monumentală) la intrarea unui templu sau a unui palat, formată din mai multe porți legate între ele cu porticuri și scări. [< fr. propylées, it. propileo, cf. gr. propylaion – care este înaintea porților]. Vezi definitia »

ACMÉE s. f. 1. apogeu, punct culminant. 2. fază în care o boală atinge intensitatea maximă. 3. cea mai evoluată fază de adaptare în filogenie și ontogenie. (< fr. acmé) Vezi definitia »

GRAMINEE s. f. pl. Familie de plante fanerogame angiosperme cu inflorescențĂ? în formĂ? de spic și cu tulpina pĂ?ioasĂ?. -Din fr. GraminĂ?es Vezi definitia »