cravátă (craváte), s. f. – Accesoriu de îmbrăcăminte bărbătească, legătură la gît. – Mr. cravată. Fr. cravate, it. cravatta; în mr., din it. prin intermediul ngr. ϰραβάτα. Vezi definitia »

ȘVĂBOÁICĂ, șvăboaice, s. f. Femeie care face parte din populația compusă mai ales din germani, colonizați în mod succesiv în Banat și în Transilvania prin sec. XVIII. – Șvab² + suf. -oaică. Vezi definitia »

CATEHEZĂ (‹ ngr.) s. f. Activitate didactică a bisericii, limitată în trecut la transmiterea de cunoștințe candidaților la creștinism, referindu-se ulterior la toate mijloacele de îngrijire sufletească a catehumenilor. Vezi definitia »

ZGÚRĂ, zgúri, s. f. ~ (Fig.) Negură. Din zgura vremii. ◊ Zgură bazică = produs secundar obținut la fabricarea oțelului și folosit ca îngrășământ. Piatră de zgură = piatră de construcție, fabricată dintr-un amestec de nisip, zgură și un liant și întrebuințată la prepararea betoanelor și a plăcilor izolante. ◊ (Fig.) (Cu aluzie la culoarea neagră a reziduului) Soarele spărgea norii de zgură. (din ngr. σκουρά, σκουριά < gr. σκωρία; cf. scoare și scr. skorija, bg. zgorija, zgurija, zgurja, alb. zgürë) [def. DLRLC] Vezi definitia »

VIÓLĂ¹ s.f. Instrument muzical cu coarde și arcuș, ceva mai mare decât vioara și având un timbru mai grav. [Pron. vi-o-. / < fr. viole, it. viola < prov. viola]. Vezi definitia »