HEMIPARACUZÍE s.f. (Med.) Paracuzie limitată la o ureche. [Gen. -iei. / < fr. hémiparacousie]. Vezi definitia »

NEUROPSIHIATRÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază în ansamblu afecțiunile sistemului nervos, incluzând și bolile psihice. [Pr.: ne-u-ro-psi-hi-a-] – Din fr. neuropsychiatrie. Vezi definitia »

HIDROCEFALÍE, hidrocefalii, s. f. Afecțiune caracterizată prin acumularea excesivă de lichid cefalorahidian în membranele creierului, însoțită de atrofia acestuia, iar la copii și de creșterea progresivă a cutiei craniene, incomplet osificată. – Din fr. hydrocéphalie. Vezi definitia »

mâzgăríe s.f. (reg.) alunecuș, polei. Vezi definitia »

fúrie (fúrii), s. f. – Mînie, violență. Lat. furia (XVIII). – Der. furios, adj., din fr. furieux; furibund, adj., din fr. furibond; înfuria, vb. (a mînia), pare der. modern de la furie, însă cunoaște o circulație populară destul de amplă. Vezi definitia »