CIUDĂȚÉNIE, ciudățenii, s. f. 1. Aspect, caracter ciudat, bizar, curios al unui lucru, al unei atitudini, al unui fenomen etc. 2. (Concr.) Lucru, ființă, întâmplare etc. ciudată. – Ciudat + suf. -enie. Vezi definitia »

COREPETÍȚIE s. f. exersare a unui rol, a unei partide de canto cu ajutorul corepetitorului. (< germ. Korrepetition) Vezi definitia »

ECOLOGÍE s. f. știință care studiază interrelațiile dintre organismele vii și mediul lor de viață. ♦ ~ socială = disciplină sociologică având ca obiect studiul relațiilor omului cu mediul său, natural și social. (< fr. écologie) Vezi definitia »

intervenție, intervenții s. f. ( intl.) spargere, furt. Vezi definitia »

FARINGOSTOMÍE s.f. Legarea extremității faringelui la suprafața pielii. [Gen. -iei. / < fr. pharyngostomie, cf. gr. pharynx – faringe, stoma – gură]. Vezi definitia »