sfărâmúș, sfărâmúșuri, s.n. (înv.) sfărâmătură, sfărâmă. Vezi definitia »

preș (préșuri), s. n. – Covor lung și îngust. Origine incertă. Probabil în loc de *prej, dintr-un cuvînt sl. neidentificat, dar cf. sb. prežina „șorț”, și opreg (Cihac, II, 285; Byhan 327; Tiktin). Cf. pregetoare (var. prigitoare, prijitoare, prejitoare), s. f. (fustă), în Trans., Bucov., care pare a fi același cuvînt. Vezi definitia »

păráș² s.n. (reg.) curătură (în pădure); loc curățat de arbori; runc. Vezi definitia »

cerevíș (-șe), s. n. – Grăsime sau seu de bou topite; se folosea mult în bucătăria turcească. – Var. cerviș, ciriviș. Tc. çerviș (Roesler 607; Șeineanu, II, 102; Lokotsch 413). Vezi definitia »

fiș, s.n. (înv.) 1. Fițuică de scris. 2. Amestec de caractere și corpuri de litere, în tipografie. Vezi definitia »