CEȘCÚȚĂ, ceșcuțe, s. f. Diminutiv al lui ceașcă; ceșculiță. – Ceașcă + suf. -uță. Vezi definitia »

COLEDOCÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a canalului coledoc. [< fr. cholédocite]. Vezi definitia »

LĂUTÚRĂ, lăuturi, s. f. (Reg.) Lăut, lăutoare. [Pr.: lă-u-] – Lăut + suf. -ură. Vezi definitia »

ștáflă, ștáfle, s.f. (reg.) 1. stinghie groasă de lemn, cu patru muchii; scândură groasă. 2. (la pl.; în forma: ștaple) bucăți de lemn pe care se sprijină podeaua la casele podite cu scânduri. Vezi definitia »

NONBELIGERÁNȚĂ s. f. atitudine de neparticipare (provizorie) la un război. (< fr. non-belligérance) Vezi definitia »