arsúră (arsúri), s. f. – 1. Incendiu. – 2. Faptul de a arde. – 3. Căldură, dogoare. – 4. Vînt cald. – 5. Coastă de munte unde s-a produs un incendiu. Lat. ārsūra (Pușcariu 130; REW 682; DAR); cf. it., prov., cat. arsura, v. fr. arsure, sp. asura (Corominas, I, 399). În parte, se află în concurență cu arșiță. Vezi definitia »

ÁGĂ, agi s. m. (Înv.) 1. Ofițer (comandant) din armata otomană. 2. Titlu dat comandantului pedeștrilor însărcinați cu paza orașului de reședință, iar ulterior șefului agiei. 3. Persoană care avea titlul de agă (1, 2). [Var.: agá, agale s. f.] – Din tc. ağa. Vezi definitia »

CANÉTĂ s.f. Țeavă pe care se înfășoară firele de suveică. ♦ Formă de înfășurare a acestor fire. [< fr. canette]. Vezi definitia »

firoseálă s.f. (înv.) risipă. Vezi definitia »

ERITRÁSMĂ s. f. afecțiune cutanată parazitară datorată unei ciuperci, caracterizată prin apariția unor placarde roșii-brune, fin scuamoase. (< fr. érythrasma) Vezi definitia »