lit. „cel care iubește” (< elină, v. Platon, Banchetul), respectiv adultul care ia inițiativa unei relații amoroase cu un adolescent (v. „eromen”); sursa: Zoe Petre, Practica nemuririi, 2004, 130. Vezi definitia »

copăít s.n. (reg.) îngropatul porumbului, mușuroitul acestuia. Vezi definitia »

pâclít, -ă, adj. (reg.; despre oameni) morocănos. Vezi definitia »

PRĂBUȘÍT, -Ă, prăbușiți, -te, adj. 1. Căzut sau culcat (brusc și cu zgomot) la pământ; năruit; surpat, dărâmat. ♦ Fig. (La pl.; despre ochi) Intrat în orbite. ♦ Fig. Descurajat, deznădăjduit. – V. prăbuși. Vezi definitia »

înhemeít, -ă, adj. (înv.) zăpăcit. Vezi definitia »