CLÉȘTE, clești, s. m. 1. Unealtă de fier sau de alt metal, alcătuită din doua brațe încrucișate și articulate între ele, care servește la apucarea, întoarcerea, tragerea etc. unei piese. ◊ Expr. A-i scoate cuiva vorba (din gură) cu cleștele = a depune mari insistențe pentru a face pe cineva să vorbească. ♦ Unealtă de fier asemănătoare cu un clește (1), folosită în diverse operații. Clește pentru cărbuni. 2. Fiecare dintre cele două apendice anterioare, în formă de clește (1), ale unor crustacee. [Pl. și: (n) clește] – Din sl. klĕšta. Vezi definitia »

PREDICABILITÁTE s. f. însușirea de a fi predicabil. (< engl. predicability) Vezi definitia »

LIVIDITÁTE s.f. Învinețire, paloare extremă a feței. [Cf. fr. lividité]. Vezi definitia »

FICOMICÉTE s.f.pl. Clasă de ciuperci inferioare, cuprinzând mucegaiurile saprofite și parazite. [< fr. phycomycètes, cf. gr. phykos – algă, mykos – ciupercă]. Vezi definitia »

NORMALITÁTE s.f. Stare normală. ♦ (Chim.) Concentrație a unei soluții în comparație cu aceea a unei soluții normale. [Cf. fr. normalité]. Vezi definitia »