HAMBÁR, hambare, s. n. 1. Magazie în care se păstrează diferite produse agricole, în special cereale; grânar, jitniță. ♦ Magazie mică (în podul morii) în care se toarnă cerealele date ca plată pentru măcinat. 2. (Reg.) Ladă mare de lemn, în care se păstrează făina, mălaiul sau cerealele. 3. Loc pe un vapor unde se depozitează mărfurile transportate; cală. [Var.: ambár s. n.] – Din magh. hambár, bg. hambar. Vezi definitia »

COLOCATÁR, -Ă s. m. f. persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa. (<fr. colocataire) Vezi definitia »

ȘALUPÁR, șalupari, s. m. (Rar) Persoană care conduce o șalupă; șalupist. – Șalupă + suf. -ar. Vezi definitia »

șuierár, -e, s.n. (reg.) 1. nai. 2. fluier din coajă de salcie. Vezi definitia »

FERMOÁR s. n. dispozitiv pentru încheierea unor obiecte de piele, pânză etc. ◊ închizătoare, de os sau de metal, a unui colier, album etc. (< fr. fermoir) Vezi definitia »