TRANZÍȚIE, tranziții, s. f. Trecere (lentă sau bruscă) de la o stare la alta, de la o situație, de la o idee la alta. ◊ Loc. adj. De tranziție = de trecere; intermediar, tranzitoriu; p. ext. provizoriu. – Din fr. transition, lat. transitio. Vezi definitia »

ETEROFONÍE s.f. (Muz.) Discordanță provenită din devierea incidentală a vocilor mai multor cântăreți care improvizează aceeași melodie. [Gen. -iei, var. heterofonie s.f. / < fr. hétérophonie, cf. gr. heteros – altul, phone – sunet]. Vezi definitia »

HEMERALOPÍE s. f. diminuare sau pierdere a vederii la lumină puțin intensă (în special în amurg). (< fr. héméralopie) Vezi definitia »

pripíe, pripíi, s.f. (înv.) precocitate. Vezi definitia »

EXCLAMÁȚIE, exclamații, s. f. Cuvânt, propoziție sau frază rostită cu un ton ridicat (și prelungit), pentru a exprima o stare afectivă puternică; strigăt, exclamare. – Din fr. exclamation, lat. exclamatio. Vezi definitia »