ONORÁNT, -Ă, onoranți, -te, adj. Care onorează, care face cinste cuiva. – Onora +suf. ant. Vezi definitia »

INSTRUMÉNT s.n. 1. Ustensilă, aparat propriu pentru a face o anumită operație. ♦ Aparat cu care se produc sunete muzicale. 2. (Fig.) Persoană, lucru de care se folosește cineva pentru a îndeplini o acțiune, a atinge un scop. ◊ Instrument de ratificare = document special prin care statele comunică ratificarea unui tratat internațional. 3. Instrument gramatical = cuvânt care arată doar raporturi între cuvinte. [Pl. -te. / < fr. instrument, cf. lat. instrumentum]. Vezi definitia »

IMPOTÉNT, -Ă adj., s. m. (om) lipsit de vigoare; neputincios. ◊ (bărbat) inapt pentru săvârșirea actului sexual. (< fr. impotent, lat. impotens) Vezi definitia »

ECHIPOLÉNT, -Ă, echipolenți, -te, adj. (Rar) De forțe, de valori egale. ♦ (Despre noțiuni sau judecăți) Care exprimă în forme diferite același conținut, – Din fr. équipollent. Vezi definitia »

TROGLOBIÓNT s. n. troglobie. (< fr. troglobionte) Vezi definitia »