LOGOPÉDIC, -Ă, logopedici, -ce, adj. Referitor la logopedie. – Din fr. logopédique. Vezi definitia »

TERAPEÚTIC, -Ă adj. Referitor la terapeutică. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „curativ”, „(referitor la) terapie”, „de îngrijire medicală”. [Pron. -pe-u-. / < fr. thérapeutique]. Vezi definitia »

EPIZOÓTIC, -Ă, epizootici, -ce, adj. Referitor la epizootie. – Din fr. épizootique. Vezi definitia »

ștráftic s.n. (reg.) menghină. Vezi definitia »

CITODIAGNÓSTIC s. n. (Med.) Diagnosticare bazată pe examinarea microscopică a celulelor extrase din organisme, citoscopie. [Pr.: -di-a-] – Din fr. cytodiagnostique. Vezi definitia »