PESIMÍSM s.n. 1. (Op. optimism) Predispoziție de a vedea totul într-o lumină sumbră, deprimantă. 2. Trăsătură caracteristică ideologiei claselor pe cale de dispariție, care susține că viața omenească este iremediabil condamnată la suferință și că ea nu merită să fie trăită. [Cf. fr. pessimisme < lat. pessimus – superlativ al lui malus – rău]. Vezi definitia »

NARCOTÍSM s.n. Ansamblul efectelor cauzate de narcotice. [< fr. narcotisme]. Vezi definitia »

ANTIPERISTALTÍSM s. n. ansamblul mișcărilor antiperistaltice. (< fr. antiperistaltisme) Vezi definitia »

ACTINÍSM s. n. proprietate a radiațiilor de a avea acțiune chimică. (< fr. actinisme) Vezi definitia »

TOMÍSM s.n. Doctrină teologică și filozofică profesată de teologul italian Toma d'Aquino, în sec. XIII, care a susținut „armonia” dintre știință, întemeiată pe rațiune și religie, întemeiată pe credință, afirmând că știința și filozofia trebuie să slujească religiei. [< fr. thomisme, cf. Toma d'Aquino – teolog și filozof italian medieval]. Vezi definitia »