MAGNETÓN, magnetoni, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru magnetizația electronului și a nucleelor atomice. – Din fr. magnéton. Vezi definitia »

ELECTROFÓN, -Ă I. adj. (despre aparate, instrumente muzicale) care utilizează oscilațiile electromagnetice pentru a crea sunetele transmise cu ajutorul difuzoarelor. II. s. n. pick-up (2). (< fr. électrophone) Vezi definitia »

ORLÓN s. n. Varietate de fibră textilă sintetică, obținută prin prelucrarea unor soluții vâscoase de rășini și folosită, în amestec cu lâna, la executarea tricotajelor. – Din fr., rus. orlon, germ. Orlon. Vezi definitia »

ACTINÓN s. n. Izotop al radonului, obținut prin dezintegrarea actiniului. – Din fr. actinon. Vezi definitia »

TELAMÓN s.m. (Arhit.) Atlant. [< fr. télamon]. Vezi definitia »