SILF, -Ă s.m. și f. Geniu al aerului în mitologia celtică și germanică din evul mediu. [< fr. sylphe, it. silfo, lat. sylphus]. Vezi definitia »

ELF, elfi, s. m. (În mitologia popoarelor germanice) Ființă supranaturală imaginată ca un pitic, binevoitor sau răuvoitor, care simbolizează forțele naturii (apa, focul, pământul etc.). – Din fr. elfe, germ. Elf. Vezi definitia »

SILF, -Ă, silfi, -e, s. m. și f. (Rar la f.; în mitologia popoarelor germanice) Duh aerian ușor, foarte agil, care, împreună cu silfida, întruchipa elementul aerului. – Din fr. sylphe, lat. sylphus. Vezi definitia »

ELF s.m. (În mitologia scandinavă) Geniu sau divinitate a vântului, a apei și a focului. [Cf. fr. elfe, germ. Elf]. Vezi definitia »

HALF, halfi, s. m. (Rar; la fotbal) Mijlocaș. – Din engl. half. Vezi definitia »