ORTODOXÍSM s. n. 1. ortodoxie (2). 2. calitatea de a fi ortodox (1). (< ortodox + -ism) Vezi definitia »

CHIÁSM, chiasme, s. n. Figură de stil care constă în reluarea, în ordine inversă, a două cuvinte sau expresii. – Din fr. chiasme. Vezi definitia »

HEGELIANÍSM s. n. Doctrina lui Hegel și a adepților săi; școala lui Hegel. [Pr.: -li-a-] – Din fr. hégélianisme. Vezi definitia »

ATEÍSM, s.n. Lipsa credinței în existența unei, sau mai multor ființe supranaturale, superioare omului. – Din fr. athéisme. Vezi definitia »

NEOPOZITIVÍSM s.n. Curent filozofic contemporan care acordă o atenție deosebită cunoașterii raționale și logicii (pe care le interpretează însă, adesea, în spirit convenționalist, subiectivist), precum și analizei logice a limbajului științei. [Cf. fr. néo-positivisme]. Vezi definitia »