FINÁL, -Ă, finali, -e, adj., subst. 1. Adj. Care reprezintă sfârșitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acțiuni, a unui eveniment etc.); care se află în urmă, la sfârșit. ♦ (Substantivat, f.) Ornament tipografic care se plasează la sfârșitul unei cărți, al unui capitol etc. ♦ (Substantivat, f.) Sunet de la sfârșitul unui cuvânt, al unei propoziții etc. 2. S. n. Încheiere, sfârșit al unei acțiuni. al unei întâmplări, al unei lucrări etc. 3. S. f. Ultima fază a unei competiții sportive, a unui concurs artistic, științific etc. cu caracter eliminatoriu. 4. Adj. (Lingv.; despre propoziții, complemente, conjuncții) Care indică scopul, finalitatea. – Din fr. final, lat. finalis. Vezi definitia »

CRANIÁL, -Ă, craniali, -e, adj. Care se referă la poziția unui organ comparativ cu craniul. Segmentul cranial al intestinului. [Pr.: -ni-al] – Din germ. kranial. Vezi definitia »

LATERÁL, -Ă adj. 1. De pe o latură, de pe laturi, lăturalnic. ◊ Arie laterală (sau periferică) = zonă situată la periferia teritoriului în care se vorbește un dialect sau o limbă. ♦ (Fig.) Secundar, îndepărtat, fără legătură directă cu ceva. 2. Consoană laterală (și s.f. ) = consoană articulată cu vârful limbii pe palatul tare, lăsând aerul să se scurgă de o parte și de alta a limbii. [Cf. fr. latéral]. Vezi definitia »

ELUVIÁL, -Ă, eluviali, -e, adj. (Despre soluri) Care s-a diferențiat prin eluvionare. [Pr.: -vi-al] – Din fr. éluvial. Vezi definitia »

INTERDIGITÁL, -Ă, interdigitali, -e, adj. Între (sau dintre) două degete. – Din fr. interdigital. Vezi definitia »