DIPSOMANÍE s.f. Stare bolnăvicioasă caracterizată prin nevoia irezistibilă de a bea. [Gen. -iei. / < fr. dipsomanie, cf. gr. dipsa – sete, mania – nebunie]. Vezi definitia »

TAHIPSIHÍE s. f. accelerare a ritmului gândirii. (< fr. tachypsychie) Vezi definitia »

STABULÁȚIE s.f. Procedeu de creștere, de întreținere și de hrănire a vitelor prin menținerea lor pe perioada de creștere, de îngrășare etc. în grajd. [Gen. -iei, var. stabulațiune s.f. / < fr. stabulation, cf. lat. stabulatio < stabulum – staul]. Vezi definitia »

HEMOGENÍE, hemogenii, s. f. Boală a sângelui, mai frecventă la femei, caracterizată prin scăderea numărului trombocitelor, purpură² hemoragică, creșterea timpului de sângerare etc. – Din fr. hémogénie. Vezi definitia »

TONOMETRÍE s. f. 1. procedeu de determinare a greutății moleculare prin măsurarea tensiunii de vapori ai soluțiilor unor substanțe nevolatile. ◊ studiu al soluțiilor bazat pe acest procedeu. 2. măsurare a tensiunii vasculare cu ajutorul a diverse aparate; măsurare a tensiunii intraoculare. (< fr. tonométrie, germ. Tonometrie) Vezi definitia »