PITĂRÉL, pitărei, s. m. Titlu în ierarhia boierească a țărilor române, mai mic decât acela al pitarului; boier care avea acest titlu. – Pitar + suf. -el. Vezi definitia »

poșorél, poșoréi, s.m. (reg.) grămăjoară de fân, paie sau trifoi; căpiță mică, clăiță, stoguleț. Vezi definitia »

cel de dupa numarul respectiv Vezi definitia »

ȘERPURÉL, șerpurei, s. m. (Pop.) Șerpișor. – Șarpe + suf. -urel. Vezi definitia »

CALOMÉL s. n. clorură de mercur, pulbere albă, insolubilă în apă, inodoră, folosită ca purgativ și vermifug. (< fr. calomel) Vezi definitia »