prăpurél, prăpuréi, s.m. (reg.) prapur bisericesc mic, prăpuraș. Vezi definitia »

FARINGOCÉL s. n. hernie a faringelui. (< fr. pharyngocèle) Vezi definitia »

oțél (oțéluri), s. n. – Aliaj de fier cu carbon. Sl. ocelu (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 234; REW 183), cf. sb., cr. ocal, slov., ceh. ocel, mag. acél. – Der. oțele, s. f. pl. (cocoș la armele de foc); oțeli, vb. (a transforma fierul în oțel; a căli; refl., a trage la măsea); oțelărie, s. f. (turnătorie); oțelos, adj. (de oțel). Vezi definitia »

parapel, parapeluri s. n. (intl.) pistol; revolver. Vezi definitia »

HIDROMÉL, hidromeluri, s. n. Băutură alcoolică obținută prin fermentația alcoolică a mierii de albine cu apă; mied; mursă¹. – Din fr. hydromel. Vezi definitia »