AUTOCÓRĂ, autocore, s. f., adj. (Plantă) care își împrăștie semințele prin deschiderea bruscă a fructelor. [Pr.: a-u-] – Din germ. Autochore. Vezi definitia »

STRATAGÉMĂ s. f. 1. manevră ingenioasă folosită în război pentru a înșela pe inamic. 2. șiretlic, vicleșug, tertip. (< fr. stratagème, lat., gr. stratagema) Vezi definitia »

MĂSCĂREÁLĂ, măscăreli, s. f. (Reg.) Batjocură, ocară. – Măscări + suf. -eală. Vezi definitia »

cofấrță, cofấrțe, s.f. (reg.) 1. coadă de păr; frizură, pieptănătură. 2. (la pl.) lucruri de nimic, obiecte fără valoare; bulendre. Vezi definitia »

IÁSCĂ s. f. Nume dat mai multor ciuperci parazite în formă de copită de cal, uscate și tari, care cresc pe trunchiul arborilor și care, tratate special, erau folosite, în trecut, la aprins focul sau, în medicina populară, ca hemostatic (Fomes și Phellinus). ◊ Expr. A se face iască = a) a se usca; b) a slăbi foarte mult. – Lat. esca „hrană; medicament”. Vezi definitia »