STÂLPULÉȚ, stâlpuleți, s. m. Stâlpișor. – Stâlp + suf. – uleț. Vezi definitia »

știț, știțuri, s.n. (reg.) 1. bucată de fier care se fixează pe partea exterioară a benghiușului de la car. 2. fiecare dintre cele două șine de fier care leagă cracii căruței de osie și de cruce. 3. fiecare dintre cele două cârlige fixate pe crucea căruței de care se agață orcicurile. Vezi definitia »

trânjuléț s.m. (reg.) plantă ornamentală. Vezi definitia »

hâțúț, hâțúți, s.m. (reg.) purceluș înțărcat de câteva zile. Vezi definitia »

scurumáț, s.n. (reg.; în expr.) a se da de-a scurumațu = a se da de-a rostogolul; a se rostogoli. Vezi definitia »